Dezbatere aprinsă în HoReCa: salariile muncitorilor străini versus cele ale angajaților români
O declarație recentă a unui lider din sectorul ospitalității, potrivit căreia muncitorii veniți din Nepal ar fi mai avantajoși din punct de vedere al costurilor și ar avea „pretenții mai mici” decât personalul local, a stârnit reacții puternice și a readus în prim-plan discuția despre salariile și condițiile de muncă din industria românească a serviciilor.
Reprezentanți ai patronatelor susțin că angajarea lucrătorilor din afara țării este o soluție pentru deficitul de forță de muncă, pe fondul emigrării masive a românilor spre alte state europene. De asemenea, aceștia admit că, pe lângă lipsa candidaților locali, costurile salariale mai mici reprezintă un factor decisiv pentru angajatori. Totodată, se dorește ca statul să intervină prin politici de subvenționare a salariilor mici, pentru a face mai atractivă angajarea personalului autohton și pentru a reduce dependența de muncitori străini.
Salariile oferite lucrătorilor veniți din afara Uniunii Europene variază în funcție de domeniu și nivelul de calificare. În general, pentru posturile necalificate sau de operatori, angajatorii oferă între 2.700 și 3.500 de lei net lunar. În construcții și în industrie, veniturile nete pot ajunge la 5.000 de lei, iar în cazul șoferilor profesioniști se pot depăși chiar și 10.000 de lei, în funcție de experiență și de beneficiile suplimentare incluse în pachetul salarial. De cele mai multe ori, angajatorii oferă și cazare gratuită, tichete de masă sau alte facilități, însă aceste beneficii nu sunt obligatorii prin lege și depind de fiecare contract individual.
Diferențele de venit dintre țările de origine și România explică interesul crescut al muncitorilor din Nepal, Sri Lanka sau India pentru piața locală. Salariul minim în Nepal, de exemplu, se situează la aproximativ 110-120 de euro, iar cel mediu rămâne sub 300 de euro. Prin comparație, veniturile disponibile în România sunt semnificativ mai mari, chiar și pentru pozițiile necalificate, ceea ce transformă România într-o destinație atractivă pentru forța de muncă asiatică.
Declarația privind „pretențiile mai mici” a generat controverse, unii comentatori fiind de părere că nu este vorba despre cerințe scăzute, ci despre acceptarea unor condiții pe care mulți români nu le-ar tolera. Printre acestea se numără munca suplimentară peste program, nerespectarea pauzelor legale sau atribuirea unor sarcini care nu apar în fișa postului. Se ridică și problema cunoașterii drepturilor de către lucrătorii străini, fiind pusă sub semnul întrebării informarea lor cu privire la legislația muncii din România.
Alți angajatori contrazic ideea că muncitorii din Nepal ar fi mai ieftini decât cei locali, argumentând că, atunci când se iau în calcul toate costurile – salarii, taxe, beneficii suplimentare – diferența nu este atât de mare. Aceștia subliniază că atât muncitorii străini, cât și cei români, lucrează în baza acelorași reguli și că motivația personală reprezintă principalul criteriu care influențează productivitatea.
Un alt aspect al discuției privește impactul economic al angajării lucrătorilor din afara țării. O parte dintre banii câștigați de aceștia părăsesc România, fiind trimiși familiilor din țara de origine, ceea ce reduce impactul pozitiv asupra economiei locale. Totuși, există și argumente potrivit cărora statul are de câștigat prin taxele și contribuțiile colectate la bugetul public.
Propunerile legate de subvenționarea salariilor și de sprijinirea sectorului HoReCa au fost întâmpinate cu scepticism în mediul online. Unii consideră că statul nu ar trebui să intervină în afacerile private, mai ales într-un context economic în care există deja presiuni pentru majorarea taxelor și impozitelor.
Pe fundalul acestor dezbateri, rămâne întrebarea dacă România ar trebui să continue să se bazeze pe forță de muncă ieftină sau dacă nu ar fi mai sănătos pentru economie să stimuleze dezvoltarea unor industrii cu valoare adăugată mai ridicată. În timp ce sectorul ospitalității și alte domenii cu deficit de personal mizează pe recrutarea de lucrători din străinătate – pentru anul 2026 a fost stabilit un contingent de 90.000 de muncitori extracomunitari – tot mai multe voci cer o schimbare de perspectivă și investiții în domenii care să asigure salarii competitive și condiții de muncă decente pentru angajații locali.
(Adevărul)
