Ziua Înălțării Sfintei Cruci 2026: post aspru și tradiții în biserici
Pe 14 septembrie 2026, credincioșii ortodocși marchează Înălțarea Sfintei Cruci, zi de post aspru și de rugăciune, sărbătorită în toate bisericile din România. În această zi, oamenii aduc la biserică busuioc, plante de leac și roade de toamnă pentru a fi binecuvântate, în speranța sănătății, norocului și ocrotirii casei.
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine și amintește de două evenimente: descoperirea lemnului Sfintei Cruci în Ierusalim, în timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena, și readucerea acesteia după ce fusese luată de perși. Sărbătoarea are loc anual pe 14 septembrie și poartă numele inspirat de gestul episcopului Macarie al Ierusalimului, care a ridicat Crucea pentru a fi văzută și cinstită de mulțimea adunată.
În credința ortodoxă, Crucea este simbolul jertfei lui Iisus Hristos, dar și al răbdării, responsabilității și puterii de a trece peste greutăți. Potrivit Basilica.ro, Crucea nu este doar semn al suferinței, ci și al biruinței asupra morții, pentru că răstignirea este urmată de Înviere. Credincioșii sunt îndemnați să găsească putere în rugăciune, răbdare și fapte bune, iar Crucea devine simbol al speranței și iubirii.
Potrivit tradiției bisericești, împăratul Constantin cel Mare a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, să găsească Crucea pe care a fost răstignit Iisus. În apropierea Sfântului Mormânt au fost descoperite trei cruci și piroane, iar Crucea lui Hristos a fost recunoscută printr-o minune: la atingerea ei, o tânără moartă a revenit la viață. După această minune, episcopul Macarie a ridicat Crucea deasupra mulțimii, iar oamenii s-au rugat rostind „Doamne, miluiește!”.
Pe 14 septembrie 335 a fost sfințită biserica ridicată de Constantin deasupra Mormântului Domnului, iar a doua zi Crucea a fost arătată credincioșilor. Mai târziu, sărbătoarea a ajuns să amintească și de readucerea Crucii la Ierusalim în anul 629, după ce fusese luată de perși.
Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post aspru, indiferent în ce zi cade. În 2026, sărbătoarea are loc într-o zi de luni. Credincioșii nu consumă carne, lapte, ouă sau alte produse de origine animală. Postul permite însă mâncare cu ulei și dezlegare la vin, dar nu la pește. Această rânduială subliniază legătura cu Patimile și Răstignirea lui Hristos. În unele familii, postul începe chiar de la 1 septembrie sau de la 29 august, de la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, și se încheie pe 14 septembrie.
Pe lângă alimentele de origine animală, în tradiția populară există interdicții pentru alte produse: usturoiul, nucile, prunele, pepenii și strugurii, din cauza formei sau miezului care amintesc de cruce. În unele regiuni, și peștele era evitat, iar decizia de a consuma fructe de mare se lua după sfatul duhovnicului.
Obiceiurile de Ziua Crucii variază de la o zonă la alta. În satele viticole, pe 14 septembrie începea culesul strugurilor, însoțit de rugăciuni și binecuvântarea viilor și butoaielor. Ultimii ciorchini erau lăsați în vie pentru păsări, fiind numiți „strugurii lui Dumnezeu”. Gospodarii începeau lucrările de toamnă cu speranța unui an roditor.
Tot în această perioadă, femeile strâng busuioc, mentă, cimbru și alte plante de leac, pe care le duc la biserică pentru sfințire. Plantele binecuvântate sunt păstrate lângă icoane sau folosite pentru protejarea casei și a animalelor. În unele sate, oamenii aduc și flori pentru împodobirea crucii sau roade de toamnă, precum prune, care sunt binecuvântate și apoi împărțite.
În multe locuri din România, de Ziua Crucii se fac pomeni cu alimente de post pentru sufletele celor adormiți. Postul, rugăciunea, cinstirea Crucii, grija pentru roadele pământului și împărțirea de daruri se întâlnesc în numeroase tradiții locale, fiind legate de speranța în sănătatea familiei și bunăstarea gospodăriei.
Busuiocul este cea mai cunoscută plantă dusă la biserică de Înălțarea Sfintei Cruci. Credincioșii pregătesc buchete de busuioc, mentă, cimbru și flori de sezon, care sunt așezate lângă cruce pentru a fi binecuvântate. După slujbă, plantele sunt luate acasă și păstrate lângă icoane, folosite pentru protecție sau în obiceiuri menite să aducă noroc și sănătate. În unele zone, din busuioc sfințit se confecționează mici cruci care se pun în pomii ce nu rodesc, cu speranța unei recolte mai bune.
Sursa: Știrile ProTV
