Patru prieteni s-au rătăcit cinci zile în deșertul australian

Patru prieteni au rămas blocați cinci zile în deșertul australian, după ce au ignorat un panou „drum închis” de pe Birdsville Track. Grupul plecase într-un weekend de drumeții și camping, dar autoturismul a derapat și s-a înfipt în noroi, la aproximativ șase ore de cel mai apropiat oraș.

Zona este cunoscută pentru distanțele mari dintre punctele de alimentare și pentru lipsa semnalului telefonic. Călătorii pot merge zile întregi fără să întâlnească o altă mașină pe această rută izolată din Australia.

Brendan, unul dintre turiști, a spus că grupul a pornit cu provizii minime și a crezut că indicatorul era învechit. Ei urmăreau peisajele aride și animalele sălbatice din zonă, inclusiv cămile, canguri și cacadu.

Problemele au început pe drumul de întoarcere, când cei patru căutau animale sălbatice cu farurile pe un drum lăturalnic. Mașina a derapat, apoi s-a blocat complet într-o zonă cu noroi. Grupul a abandonat vehiculul și s-a întors în tabără, cu gândul că îl va scoate dimineața.

A doua zi au descoperit că autoturismul se scufundase până la osii. Au petrecut întreaga zi la 45 de grade Celsius încercând să-l elibereze, fără rezultat. La finalul zilei, erau acoperiți de noroi, flămânzi și îngrijorați de apa rămasă.

Brendan a spus că aveau hrană și apă puține încă de la început și că au calculat atent fiecare consum. Când roțile au început să se învârtă în nămolul gros, au folosit trusele de scule pentru a improviza soluții și au luat stâlpi ruginiți și bucăți de fier vechi de pe o barjă, pe care le-au pus în fața anvelopelor pentru tracțiune.

În timp ce bărbații lucrau, femeile au mers kilometri întregi până la un rezervor de apă, dar l-au găsit gol. Au săpat apoi o groapă pentru a colecta apă hipersalină și au încercat să o fiarbă, însă nu a fost suficientă pentru hidratare. Noroiul li s-a lipit de corp și, când au încercat să-l curețe cu prosoape, și-au rănit pielea.

Până în a doua zi rămăseseră fără apă curată, iar de mâncare aveau doar mere și batoane cu musli. Nu aveau semnal la telefonul mobil, iar drumul principal se afla la 19 kilometri distanță. Brendan a spus că, în acel moment, discuțiile au devenit despre supraviețuire și despre deciziile pe care trebuiau să le ia.

În a patra noapte petrecută în tufișuri, au decis să părăsească mașina, deși regulile de supraviețuire spun să nu o abandonezi. Doi dintre ei, pasionați de drumeții, au pornit pe jos spre șoseaua principală, aflată la 20 de kilometri distanță, după ce a trecut căldura cea mai puternică, în timp ce ceilalți doi au rămas lângă vehicul.

A doua zi dimineață au văzut, pentru prima dată în cinci zile, o mașină. Șoferul a încetinit, i-a privit și a plecat mai departe. Epuizați, cei doi au adunat crengi și un indicator vechi și au blocat drumul, ca să oprească următorul vehicul.

După câteva ore a sosit o mașină condusă de un cuplu din Sydney. Brendan și Mel le-au cerut ajutorul, iar cei doi au acceptat în cele din urmă să meargă după ceilalți doi prieteni și să îi tracteze. Când au ajuns înapoi la civilizație, grupul a mers direct la cel mai apropiat bar.

Brendan a spus că, odată întorși, nimeni nu observase lipsa lor. El a descris episodul ca pe un memento că, în zone izolate, nu te poți baza pe alții să știe unde ești sau când trebuie să revii.